Elemente Figurante

Ca de dimineaţă…

Acum o lună şi ceva, am început voluntariatul.

Am văzut multe, am simţit şi mai multe. Unele lucruri ştiute, altele mai puţin. Limbajul şi atitudinea unora a rămas acelaşi. İncruntarile şi aciditatea-s la ele acasă. Dacă, egoul îţi este ridicat n-ai ce căuta acolo. Ţi-l tăvălesc de câte ori au ocazia.

În România mea bogată, cu salarii majoritare de 1600 lei, ca asistent medical, dacă nu profesezi 4 ani , o iei de la capăt într-un voluntariat de 8h/ 3 luni ori 4h/ 6 luni şi apoi un examen, unde ai o bază de date, neactualizată de 15 ani, ca atunci când dai examen final de an 3.  Când zic 8 ore, nu-s nici 2 nici 3 la tratamentul de dimineata, aşa cum procedezi ca şi elev.

Plăteşti o sumă de bani să te reatestezi, dar şi nişte resturi de luni când n-ai cotizat, plăteşti spital, plăteşti drumurile, plăteşti uniforme, care se pătează şi uzează de la spălatul aproape zilnic de 3 h-43′, plăteşti încălţăminte şi tot plăteşti… Toate astea ca să suplineşti posturile de infirmier şi brancardier. Dacă ai voie să comentezi? Hmmm….te trezeşti imediat cu o frază aruncată:

– Mai fetiță!!!! Când eu îţi spun să faci asta….faci!

Nu că nu aş face, doar prioritizarile nu le înţelegi când ajungi acolo. Mai exact din trei sarcini date de trei persoane diferite, aproape în acelaşi timp, pe care să o iei în calcul? Mă bucur totuşi că-s la nivel de fetiţa la aproape 46 de ani şi nu se răstise de ceva vreme cineva, la mine.

Auzi în cap eterna frază:

– Taci şi tu, aşa e peste tot…

Mai primeşti şi sfaturi, cum că pe secţie faci de toate. Pe cuvânt, dacă am văzut vreo asistentă să ţină direcţia bună la targa pentru consumabile.

Există şi personaje pozitive, dar prea puţine, personaje care te fac să-ți reaminteşti pentru ce te-ai apucat de această meserie şi apuci să te ţii coada după ele. Bine, la mine nu a fost cazul să trec de la mătura la seringă pentru o poziţie socială. Din contră, a fost un pas în spate…

İmi aduc aminte că, acum câţiva ani le-am dat elevilor un test scurt şi simplu, la nursing. M-au frapat atunci definiţiile , comparaţiile, lipsa multor ” i-uri” şi nu doar acestea. M-a încurajat o colegă spunându-mi :

– Dacă vrei să nu-ţi mai faci nervi, testele grila sunt ideale. N-ai cu cine…

La capitolul elevi, ţii aminteşti pe cei mai buni, pe cei ce au frecventat orele, pe cei mai vocali şi într-o permanentă vociferare şi nemulţumire, dar şi pe cei ce perlele de cultură erau prezente pe buzele lor. Restul, cei într-o vacanţă permanentă, curg ca apa şi îi uiţi, că aşa-i în viaţă…

Povestea-i în mare, că de spus sunt multe. Îmi amintesc cum am plecat eu cu borcanele de acasă, cu sos de rodie şi spirt pentru a face o demonstraţie să se înţeleagă grupele sangvine, deşi nu era treaba mea ca maistru instructor să fac asta, au foşti medici stomatologi, care n-au profesat 20 de ani să predea anatomia în aceste şcoli…😄😄😄

Pe vremea mea, atunci când eram “fetiţă”, singura diferenta între admiterea la medicină şi scoala postliceală era Fizica. Anatomia şi chimia erau aceleaşi. Papilianul ăla mi-a mâncat ficaţii în anul 1 şi nu doar el, pentru ca n-am fost niciodată în stare să memorez pasaje întregi într-un termen scurt, de aceea după anul 2 am şi abandonat această facultate. Cât despre ce conţine sângele, cred că ştie şi mama, care-i mai contabilă decât contabilul şi nu are nici o treabă cu această ramură.

Aşadar, elementele figurate ale sângelui, se pot transforma în ” elemente figurante”. Se mai întâmplă şi la case mai mari şi fără să vrei te bufneşte râsul când auzi aşa ceva. Ţin minte că replica mea a fost : – Figurant poate eşti tu, sângele conţine elemente figurate!

Totul se termină când biochimia aia de semestru 1, cu gluconeogeneza, hormoni şi vitamine, contrastează cu descrierea celulei. Mai exact predarea în acelaşi timp a compoziţiei celulei şi gluconeogenezei e ca şi când în clasa a I-a, când înveţi adunarea vine alt profesor şi-ti vorbeşte de fracţii. De aceea indulgența, căpătă note acceptabile şi trecerea viitoarelor cadre medicale se face ” pă caiet” . Dar cine-s eu să sesizez astfel de săruturi?

Ș-am pornit discuţia de la reatestare şi am ajuns la gluconeogeneza şi elemente ” figurante”…

În timp ce pedometrul îmi arăta între 15000-20000 de paşi pe zi, dau de “elemente figurante”, pe acolo. Am zâmbit şi m-am uitat la el, aşteptând apropierea pentru salutul civilizat. Doar că-n apropierea noastră, privirea i s-a mutat pe tavan şi trecerea a fost asemenea sângelui….

Când te gândeşti că, oamenii atunci când au nevoie de tine să le pui nota “pă caiet” chiar şi după o lună, devin blânzi , maleabili şi jucăuşi  te gândeşti că “element figurant” ar fi trebuit să fiu eu. Un salut nu ţine de compoziţia sângelui ci de educaţie.

În viata toate au un scop iar roata aia nu stă la palavre. Ea are alt rol şi altă treabă.

– Comment ça va?