Şoricel ud
Ce faţă ai tu ? De pupuc, are băiatul meu ? Să pupe mama , nasul lui în vânt şi botul lui murdar. Louise, daca-i ştii că-mi luminezi dimineţile şi-mi binecuvântezi serile. Dă să pupe mama , băiat! Ce te strâmbi? Nu vrei? Prff, prrfff…pupă mama, burtica.
Doi morcovi, două cepe, un ardei…îi fac surpriză când se întoarce de la atelier, mama. Să o faci cu iubire , să iasă bună . Asta a lăsat urme de sânge pe foile mele. Ce-ţi mai place mama, carnea crudă…păi cum naiba? Şi ai înşirat peste tot . Nu-i mai dă Ştefan că-mi plimbă bucăţi de rinichi şi ficat peste tot pe aici şi eu vreau să scriu. Nor- Norişor, pupă mama şi pe ea.
-Alo ! ce faci, mă?
-Imi era dor de tine şi am vrut să văd ce faci.
-Hai nu spune? Am adăugat zâmbind…
-Cam aşa ceva… Ne vedem şi noi mâine?
-Ne vedem , ne vedem, pe Mircea sunt două terase. Vreau în natură! E o toamnă frumoasă, nu?
-Super !
-Ai citit povestea ?
-A, nuu…am citit-o superficial.
-Păi mai bine, lăsă…am nevoie şi de astfel de citititori să-mi ia cuvintele mot-a-mot.
-Aaa, zii aşa. Mă pun pe atenţie.
-O mai ţii minte pe ăia cu care am lucrat eu, Ciocănitoarea ? De aia vreau să scriu…
-N-ai uitat momentul ..
-Nu, mă , că nu l-am rezolvat si mi l-am amintit. Si am zis sa nu mai treaca nimic nemarcat. Sunt un fel de Louise acum, care ridica piciorul.
-……si a ras.
-Să o îngrop mai bine, nu? Şi în acel moment am văzut-o pe Ciocănitoare în pământ cu nasul la suprafaţă…
***
Am terminat şcoală cu 10 pe linie, la scris, la oral şi la proiect. În sfârşit un 10 curat, mi-am zis deşi aveam nenumărate lipsuri. În şcoală mi se spunea : „ Da de ce?” enervăm pe toţi cu această întrebare ca să pot înţelege logic, deşi nu venea nici un efort din partea mea şi voiam să primesc totul mură-n gură. Pică sau nu pică! Vreau să pice! Am fost câţiva ani şi la catedră să văd ce deranjant este să ai un elev ca mine. Uneori nu voiam să răspund, pentru a da o lecţie elevului din mine : Deschide Google acum şi vezi singur dupa ce explicat de 70 de mii de ori acelasi lucru, de-l stia si Stefan.
Aşadar vine un telefon într-o zi să mă prezint la un interviu la Spitalul de Naşteri. Trec interviul doar prin prezenţa şi cu posibilitatea de a alege : vrei sterilizare sau ambulatoriu. M-am cotit de ambulatoriu, să nu dau nas în nas cu medicii, şi am ales a două variantă. Habar n-aveam cu ce se mănâncă. Mi-am imaginat că doar introduci nişte instrumentar într-un aparat la încălzit. Doamna Pupăza din Tei mi-a dat toate indicaţiile necesare : te prezinţi luni, când Soarele răsare ,echipată şi te va prelua colega ta, care-i la noi de 10 ani. Aşa am făcut cunoştinţa cu doamna Ciocănitoare.. Primul contact l-am avut cu doamna Vrăbiuţa Zâmbet. Aşa a rămas şi-n telefonul meu. Numele real cu V, la care am adăugat un Zâmbet! Prea mult zâmbet, prea multă deschidere, prea multă prietenie , ia să sobolanesc eu şi să fiu atentă la Vrăbiuţa asta , când face prima mişcare greşită, doar aşa ai fost învăţa , nu?
-Ooo, ai de muncă aici ! Nici nu-ţi imaginezi, mă întâmpină Ciocănitoarea la prima oră ! Aici vin şi pleca, că-i greu ! Ai să vezi tu, ameninţându-ma ştrengăreşte pe sub ochelari….
-Ia uite-o şi pe asta ce întâmpinare îmi face la prima ora,
-Ai de învăţat cam 400 de repere. Ai de făcut instrumentar , pansamente, truse ….Ce credeai că-i uşor ?
-Ăăă, nu . Am zis eu, speriată.
-Şi o să te pizdească asta , vai de tine !
-Care „Asta”?
-Cum, care asta ? „Asta- Pupăza din Tei…şi-si îndreptă capul spre hol.
Eram nedumerită. Nu eram sigură dacă am ajuns într-o Sală Polivalentă să asist la propriul meci ori pe secţie. Eram şi pe scaun şi-n ring. Pe scaun scoteam pe gura : Ooooo, în sunet jos, în ring : Auuuuu, vaitacios ! Plină de sânge , tărâta pe cur mă şi vedeam cum primesc lovituri în ficat. Asta e , m-am ridicat şifonată. Ai vrut asistenta , ia la gioale. Oare ficatul unde e ? În stânga sau în dreapta ?
-Aici te plafonezi . Ce tu-ţi imaginezi că eu mai ştiu să pun o perfuzie? Aici stau şi-i slugăresc pe ăştia de atâţia ani. Ai să vezi, tu! Ai să vezi pe parcurs , cine-i Pupăza din Tei! Ajungi tu la vorbele mele!
Adică asta-i Botezul din prima zi? Am fost aruncată peste bord, mi-am luat prima gură de apă sărată şi-am revenit la corabie. Eram un Şoricel Ud, speriat, care s-a ascuns după uşă. Aoleu , nu trebuie să intru în gura Ciocănitoarei că mă ciocăneşte.
-Prima dată faci pungi . Asta fac începătorii. Sper să nu-mi greşeşti. Ia uite , ai şi tăiat 2 mm mai mult. Ce ţi-am zis? Aici nu facem risipa. Faci ce-ţi spun eu! Eee, ce credeai că-i uşor să faci pungi?
– Nu, Ciocănitoare, nu! Am să învăţ să fac pungi, doar sunt asistenta generalistă şi nu eşti în stare să tai nişte pungi, mi-am zis mustăcind….80…200….500bucati. Am făcut bine?
– Ai făcut îndeajuns. Ajunge! Îmi termini rola! Ce crezi că aici vin rolele când vrei tu? Păi eu trebuie să le explic „Ăstora” şi mai ales Pupezei din Tei ce fac cu ele.
De câte ori vorbea de” Ăştia” , învârtea capul ori pe stânga ori pe dreapta, nici ea nu ştia exact care-i direcţia, iar când îi venea pe buze Pupăza din Tei, îşi scotea dandura albă pe „ strase „ iar eu îmi imaginam că după Colgate urmează să-si atingă nasul cu limba şi să-si mănânce insecta ce o gâdilă.
Şlap şi a şi înghiţit-o!
După o săptămână învăţasem să fac pansamente, „ biberoanele”, să pigulesc scamele de pe scutece şi să fac pungi pentru tanti Guguştiuc de pe cealaltă tură, măcar aşa să mă simt utilă.
-Ăăăă, Guguştiuc, ştii că a fost înainte infirmiera? Acum, la bătrâneţe s-a făcut şi ea asistenta. Şi , greu, greu a învăţat într-un an de zile….şi încă nu ştie…Alo, alooo, alooo…stai că mă duc mai în colo Gugusteasco…
-Guguuustic, guguustiuc, guguustiuc, guguustiuc…
-Toc, toc, toc, toc….toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…
-Astea ciripesc de o oră, spuse Şoricel Ud printre dinţi, ascunzându-se şi piguling scamele de pe scutece.
Luna a trecut şi ştiam deja să fac trusa de naştere, tresa de chiuretaj, trusa de cezariană . În plus, acum voiam să arăt şi cât de repede le fac. Off, dacă ar cobora puţin şi madam Pupăza din Tei să vadă…să mă vadă cât am crescut, ce de am învăţat şi într-un timp aşa scurt. Am nevoie de validarea ei.
-Guguuustic, guguustiuc, guguustiuc, guguustiuc…
-Toc, toc, toc, toc….toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…
-Guguuustic, guguustiuc, guguustiuc, guguustiuc…
-Toc, toc, toc, toc….toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…
-Guguuustic, guguustiuc, guguustiuc, guguustiuc…
***
Din când în când ascunsă după vreun perete eram îmbărbătată de Furnicuta.
– Să-ti vezi de treabă. Uite cum fac eu luni, marţi, joi…duminică şi de Crăciun. Acelaşi şi acelaşi lucru. Şi, fugi de aici să nu ne vadă împreună Ciocănitoarea .
-Guguuustic, guguustiuc, guguustiuc, guguustiuc…
-Toc, toc, toc, toc….toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…
-Guguuustic, guguustiuc, guguustiuc, guguustiuc…
-Toc, toc, toc, toc….toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…
Ciocănitoarea era validată mereu de tanti Guguştiuc , lucru care nu se întâmplă şi invers.
-Vai săracă, Guguştiuc, o are pe mă-sa , pe soacra-sa la ea, bărbaţi-su, copii…vai, vai, ….toc, toc, toc. A ajuns la bătrâneţe asistentă, a fost infirmiera….un an i-a luat să înveţe ce-i pe aici. Vai, săracă ieri a avut 10 chiuretaje singură şi-n acelaşi timp îi sună şi telefonul ….infirmi…
Priveam din colţ furioasă şi frustrată : Şi eu ieri am făcut singură 10 naşteri, 50 de biberoane, pungi si tot, de fapt!
Ciocănitoare, Ciocănitoare, nu-mi arăţi tu mie, dar te-am urmărit, am văzut ce faci şi am învăţat şi instrumentarul de ambulator.
-Pupu-puuuu, Pupu-puuu.
-Doamna Pupu-Pu, am chiţăit libidinos, ştiu să fac…
-Lăsa , lăsa….
-Doamna, doamnă…chiiit, chiiittt…chi…t…
M-am revoltat în gând şi am învăţat, aproape tot! Acum Ciocănitoarea fiind matusalemică la Spitalul de Naşteri şi Chiuretaje ştia să învârtă sforile, să vadă pe unde zboară, cu cine ciripeşte, unde-şi face cuib şi pe cine ia sub aripa sa. Doar nu un Şoarece, tot o pasăre….
-Toc, toc, toc, toc….toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…, toc, toc, toc…
-Guguuustic, guguustiuc, guguustiuc, guguustiuc…
Am învăţat repede, am vrut asta, ca să-i atrag admiraţia colegei mele, Ciocănitoarea. Doar că ea, cu cât făceam mai repede, cu cât făceam mai mult , tot nemulţumită era şi din Ciocănitoare o vedeam acum ca o Locomotiva Imbatrinita, buhăită, pufăind nervoasă. I se vedea furia prin toţi porii şi prin burta, care i se ţuguia asemenea unei gravide în lună a 4 a. „ E băiat că ai burta ascuţită şi nu te-ai umflat la fata ci te-ai sluţit”, spuneau femeile odată. Inelul îi lipsea care să se învârtă în linie pentru confirmare . În rest avea toate simptomele.
Mă durea spatele de muream. Stăteam pe calmante doar să nu mă audă şi aud că mă plâng. Eşti puternică , Anca ..ai să reuşeşti ! O să te faci şi plăcută când or să vadă ce harnică şi pricepută eşti, până atunci MUNCEŞTE ! Munca înnobilează. Nu greşeam nimic şi Ciocănitoarea între două , nouă telefoane pe zi cu cealaltă tură, mă urmărea să vadă câţi milimetri am tăiat în plus la pungi. Nu mai făcea nimic, doar să mă provoace să spun ceva, ori sa-mi dau demisia …. doar mă ameninţase că va fi greu. Şi era…din ce în ce mai greu.
Abia o suportăm, dar tăceam. Îmi muşcăm cuvintele şi mă ascundeam în spate :
Te iubesc!
Îmi pare rău !
Iartă-ma!
Mulţumesc!
Repetăm cu lacrimile înfundate. Din când în când scoateam un : Off …în durere. Nu se ducea nimic în inimă.
Iartă-ma !
Dracu să te ia de Ciocănitoare puturoasă!
Te iubesc !
Nu te iubesc deloc , eşti o mare nesimţită !
Îmi pare rău !
Îmi pare rău de mine că te slugăresc, vita. Dacă află Pupăza din Tei că de trei săptămâni cu faci nimic , s-a terminat cu tine. Nu vorbesc eu „ că nu-i frumos” ! O să afle ea, o să afle !
Ne sluţisem amândouă, ne urâţeam …ne uram!
-N-am venit să-ti iau jobul. Am venit să-l am pe al meu. Ce-i cu frica asta? O certăm eu în gând , justificându-ma aiurea. Oricum nu o interesa si stia ca plecand de acolo nu stie sa faca mare lucru si nici varsta nu o ajuta.
Dacă nu era la telefon , era la farmacie. Dacă nu o plângea pe Gugusteasca , le plângea pe alea la farmacie…
-Vai, cum, cuuuuuuuuummmmm? Ahaaaa, haaahaaa şi ragnetele ei se auziră până la etajul 2. Când a murit ?
Oohooo-hooo i se mişcă sternul , că ţâţele lipseau.
S-au adunat toate şi Spitalul de Naşteri s-a transformat pentru o săptămână în Spitalul Jelitoarelor, Bocitoarelor, Speriatelor, Traumatizatelor. Nu voiam să particip la toate scenele alea făţarnice şi groteşti. Au fost atât de multe telefoane, că ştiam ce a mâncat Moarta în ultimile zile, ce a căcat, ce a vorbit, de cine a fost vizitată şi cum şi-a dat duhul.
Te iubesc!
Îmi pare rău !
Iartă-ma!
Mulţumesc!
Mâine, îmi iau liber. Tu ai să ai altă dată, verific si vad cand ti le pun!
-Uhh, am răsuflat uşurată ! Trei zile fără nebuna asta . Doamne , o să -mi fac treaba în linişte.
Să nu trimiţi nimic pe secţii şi pe sala de operaţii. Vine poimâine , Gugusteasca şi le trimite.
-Furnicuta , pot să te ajut?
-Pleacă de aici, tu eşti asistentă.
-Hai te rog, vreau să învăţ şi de la tine , ce soluţii foloseşti?
-Păi, uite draga mea, când îmi vin trusele din sala de operaţii, primul lucru care-l fac…
Şi mi-a explicat calm, cu blândeţe şi tot nu m-a lăsat să o ajut…
-Lăsă ai şi tu destule
-Dar, şi tu mă ajuţi la pansamente , deşi te-am rugat de nenumărate ori să nu o faci, că mă descurc.
-Am văzut, îţi mulţumesc, Anca. Până să vii tu, doar eu le făceam. Rar mai făcea şi Ciocănitoarea.
-Păi, ce să facă asta? Că nu face nimic . Cât e ziua de lungă vorbeşte la telefon, o bârfeşte pe Pupăză din Tei, că are ce bârfii câte frustrări a adunat în 10 ani. E fericită că iese la pensie peste doi ani şi scăpa de Pupăză, că cică nu o mai suporta !
-Draga de tine, nu-i locul tău aici !
-Mai Furnicuta , îmi place , acum am învăţat….Ce să fac? O să învăţ să o suport şi pe asta, si ştii ce am făcut? Am făcut toate trusele, tot ambulatoru, tot NN-ul .
-Şi? Unde-s?
-Le-am trimis pe secţie şi pe sala de operaţie. Hi-hi-hi , am chicotit că un copil, care făcuse o ghiduşie.
-Vaaai, dacă află Ciocănitoarea? Vezi că ţi-o pui în cap şi asta-i rea şi răzbunătoare.
-Ce să facă Furnicuta? Să mă pupe-n fund ! Că nu vorbesc cu nimeni, nu merg cu ea la bârfă , eu fac tot, ce draci să-mi facă? Că m-am şi plictisit de stările ei. Apropos, ai văzut că nu mă lăsă să vorbesc cu nimeni. Deşi, eu ştiu că singura ei preocupare când ies din aria ei , să mintă , să mă bârfească, să mă pună într-o lumină proastă. Cu asta se ocupă ea. Nu ştie altceva! Bârfeşte şi-si plânge de milă! Si toate fetele pe ea! Ahahaha!
Ăăă, şi ai văzut ? Îmi recomandă „ române de dragoste” , cât merg aparatele. Astea le citeam în clasa a3a , când îmi imaginam că se întoarce Bratu şi îmi trage un zâmbet şi eu mă scurg prin banca .
-Tot Spitalul de Naşteri o ştie, toate fetele, dar nimeni nu are curaj să spună nimic. Tuturor fetelor le este frică să nu-şi piardă munca.
6.30. am ajuns mai devreme. Iar întârzie asta e 8 şi ceva ceasul. Băi, nu vine şi Pupăza din Tei o dată să o vadă că mereu întârzie la muncă! Ia uite, nu a avut nici timp să-si ia medicamentele pentru depresie, le ia acum la Furnicuta. I s-a deregrat GP-sul. Cum draci stă asta asistentă şi cu medicamentele la purtător? Hai, ai înghiţit, da cu multă apă, poate-ţi speli şi sufletul.
-Tttii-am zis să nu trimiţi trusele pe sala de operaţii? Ce-ai făcut tu? Şuiera printre dinţi, Ciocanitoarea.
– Dar, le-am sunat pe fete şi le-au verificat. Mi-au confirmat ! Nu stiam daca e beata, furioasa, drogata de la pastile ori ii zvacneste un cos purulent pe stanga.
– Aaa-haa….le-ai sunat şi pe fete?
Şi-a plecat!
Au urmat iar alte zile grele. Îmi simţeam sufletul gol şi frica că -mi poate face ceva rau s-a instalat. Lăsa , că nu spun nimic. Poate i se face milă de mine şi „ mă cruţa” că am ieşit din cuvântul ei !
Veneam acasă şi îi povesteam mamei şi-mi completă cu nişte prelegi pe care le ştiam. Voiam doar să mă mângâie mama : Aşa e la servici , Anca. Tu n-ai fost angajată până acum! Ehehe ! Ce păţeam şi eu…erau astea mai vechi. Toată ziua bârfeau şi mâncau în birou şunca cu usturoi , de leşinăm! Erau neveste de navigatori, îmbrăcate în cele mai frumoase rochii… se mancau la pranz si seara una pe alta. Toate miroseau a ceapa si usturoi, desi aveau cei mai frumosi pantofi. Îmi puneau teancurile în braţe şi le făceam eu munca ! Suportă dacă vrei să ai muncă ! Tu ai vrut asistentă!
-Stiu , dar nu mi-am imaginat asa ceva …
-Ba sa-ti imaginezi mama,lumea e rea si invidioasa, dar sa nu-ti para rau, ca nici mie nu-mi pare, asa am invatat sa fac atatea.
Plecăm de la ea şi mă simţeam vinovată pentru fiecare gând urât trimis în Univers.
Ommmm, Ommm….
Nu pot , nu o mai suport cu fricile ei….cu fricile mele.
Sunt o rea că nu o înţeleg că-i bătrâna şi îi e frica că-s prea bună. Dar ţie? Şoarece Ud, ţie Sobolaneasco , de ce ţi-e frică? Mi-e frica, mi-e frica ….să nu mintă asta cu ceva. Sigur o să mintă , coace ea ceva la cât de dereglată este ! Am să-i fac o scrisoare Pupăzei şi am să-i scriu tot ! Am să o opresc pe Pupăză din Tei într-o zi şi am să-i spun….ce dracu să-i spui? Nu vezi că eşti penibilă? Ce faci acum, te duci să scrii poveşti nemuritoare , cât te şicanează asta? Ori o pofteşti să vadă câte truse faci tu într-o oră şi eşti şi spălată pe mâini, sau cum, Şoarece Ud?
Şi am compus zeci de scrisori, paragrafe, citate, am adus toţi Sfinţii şi Arhanghelii la curăţirea mea, toţi hawaienii, toate chakrele şi toate posturile verzi, tot colonul şi toate numerele din Univers, tot ce acumulasem şi….nu-mi ieşea nimic. A doua zi mă trezeam la 5 că la 6.45 să fiu deja pe secţie.
-Lasă-ma să-mi scriu şi eu sterilizările , Ciocănitoare . de ce ţi-ai însuşit munca mea. Ai trecut trusele că le-ai făcut tu.
-De azi în colo, am să nu te mai prind că scrii ceva în dosarul asta. EU, scriu ce vreau.
-Dar, le-am făcut eu…am adăugat pe un ton maioneza , când ridicat când milog.
-Ce faci, mă tu? Ţipi la mine?
-Nu, nu, nu ţip…doar, doar, doar… doar nu vreau să ştie Pupăza din Tei că fac doar pungi. Vreau să ştie că din prima luna ştiu să fac de toate !
-Ce n- ai înţeles, fetiţa? A urlat apăsat ! Nu mai treci nimic din ce faci în dosar . Doar eu voi avea acces la el de acum în colo.
-Dar,
-Nici un dar şi a plecat trântind uşa. Oricum nu făceam diferenţa când trânteşte uşa să plece la ţigară şi la infinitele telefoane cu Gugustiuca ori că a plecat acum nervoasă .
-Într-o zi , am să-i scriu o scrisoare…într-o zi…Dracu să te ia de nebună , spuse Şoricelul Ud , ascuns unde ştia el cel mai bine, acolo unde poate să-si înghită cuvintele, să plângă , să înjure în gând şi să pigulească scame de pe scutece.
-Asta-ţi coace ceva, mi-a şoptit în treacăt, Furnicuta !
-Şi eu simt asta !
Te cheamă Pupăza din Tei la ea, mi-a ciripit o oarecare pasăre din Spitalul de Naşteri !
-Ia loc ! Ce faci tu fetiţa? Am auzit că ai făcut scandal jos..
-Scandal? Nu, nuuu…
-Te-au auzit şi fetele la farmacie!
-Mint , am zis in gand. Păi, cum să mă audă până acolo? Doar ştiam că a fost doar o simplă şicană şi nişte ameninţări printre dinţi…Cum pot spune astea aşa ceva?
-Ce faci tu, draga mea, „ Muşti mâna care te-a învăţat meserie”?
-Ştiţi… şi-mi venea să urlu, PUPĂZĂ, am furat meserie, am stat cu foile în faţă, am urmărit pe net firmele de distribuţie şi asta doar m-a verificat. Mi-a arătat o dată şi pă …la revedere !
-Nici un ştiţi ! Pentru asta nu vei mai continua la noi ! Nu se poate aşa ceva. Am înţeles că nu faci nimic toată ziua. Mi-au zis şi fetele de la farmacie si colega ta…
-Ştiţi, priveam pierdută , ruşinată de-mi venea să ling covorul ăla decolorat .Cu capul plecat, fără nici un gând mi-am acceptat sentinţa. O să vin şi săptămâna viitoare , să se termine contractul, o să vin şi de Paste !
-Ai stat în FRICĂ, ai stat în FRICĂ ! Urla Pupaza din Tei.
-Ho fă, spiritualo ! Da, am stat în FRICĂ , aş fi vrut să stau în LUMINĂ ! Na, că ştiu şi eu din astea ! Nuuu, nu va gândiţi că am avut curaj să spun, doar am gândit ! A doua zi de Paste o să mănânc salata de beof la nasa şi drob de ţară, m-am îmbărbătat cu ochii închişi !
Şi-am ieşit cocoşata de verdict.
Ia uite la asta nu mai are spaţiu între buze şi nas. I-a căzut ciocul direct pe buzele linii. De acum în colo s-a terminat Ciocănitoare. Fifty- fifty la muncă. Abia aştept să văd cum te întorci la tăiat pungi.
***
-Tot ce-ţi doresc e că fata ta , care-i la medicină să aibă parte de o colegă la fel de bună cum ai fost tu pentru mine ! Nu uită asta ! Asa sa-ti dea Dumnezeu! Am tras usa dupa mine si-am plecat intr-o scarba si dezamagire maxima!
***
Ştiam că-i produc traume mai mari, cu aceste cuvinte , o dată pentru că ştiu de puterea cuvântului şi a gândului meu şi a doua pentru că , ea le ştia pe toate. Mai exact să citească cum se numesc staţiile de troleibus până-n Inel II şi se speria de orice blestem şi ghicitoare oacheşă din Palazu Mare, povestindu-mi de-a lungul timpului situaţii diverse. Ca atare am pulsat pe asta ! M-am transformat şi eu în Rumburac şi proiectăm cum cele două pastile de dimineaţă ale ei se vor fecunda şi vor da 6 zigoţi de pastile. Ia de înghite pastile, dacă pe mine nu m-ai înghiţit !
***
-Bem o bere , Ano ?
-Bem Janko, bem şi mâncăm şi nişte scoici .
-Doar eşti fără muncă, nu?
-Băi, Ano, sssssst ! Ştii cine sună ? Nu-mi vine să cred, după două luni….Pupăza din Tei !
-Aloo, aloo !
-Bună ziua , bună ziua, ce surprinsă sunt că mă sunaţi ….
Într-o zi „ai „ să-ti scriu o scrisoare….
Toate se intorc intr-o zi .
De data asta m-am intors eu.
